De cînd cu criza asta, protestele au devenit o modă. Cum îi ajunge omului cuţitul la os, cum iese în stradă. Bineînţeles, însoţit de liderul de sindicat, pentru ca acesta din urmă să îşi poată justifica banii pe care îi încasează, lunar, din cotizaţiile plătite de membri. Bani care aud că nu-s puţini, ci chiar o sumă frumuşică, de vreo 5000 lei lună, după cum am citit în Ziarul Financiar de astăzi.
Şi, atunci, cum să nu îi dea mîna liderului sindical să se revolte, să facă spume la gură, să participe la dezbateri televizate, sterile, unde să se bată cu pumnii în piept că el este de partea oamenilor muncii, a celor năpăstuiţi de sistem, de corupţi! Că el filtrează durerile poporului/muncitorilor, salariaţilor etc. prin sufletul său şi le transformă apoi, într-o trîmbiţă de alarmă.
Ei… dar dacă se fac disponibilizări, atunci cine mai plăteşte cotizaţia la sindicat? Asta e marea problemă. Mai bine şomaj tehnic. Mai e o şansă… pentru şefii… de sindicat.
răsfătzika
Rasfatzika's Blog 
Liderul de sindicat este confidentul conducerii. Prin definitie „a pune lupul paznic la oi”
Totodata, in era tehnologiei care permite votul secret in timp de secunde
acesti lideri sunt o ofensa adusa principiilor democratiei.
Oamenii/angajatii au dreptul sa se reprezinte singuri in hotararile importante (prin vot secret) si sa nu creasca asemenea paraziti pe spinarile lor.
Multi primesc ceea ce merita. In Romania, din pacate, prostia este la putere. Si nu ma refer aici la Guvern sau Institutia Presedintiei. Citi angajati isi exercita dreptul de a se reprezenta singuri? Citi dintre acestia isi stiu drepturile? Te asigur ca foarte putini. Pentru ca spiritul de turma sfideaza logica.