Despre trecut… si groapa prezentului

Redau, mai jos, un pasaj din minunata carte a domnului Aurel Turbaceanu, „Intalnire cu trecutul. Din amintirile unui ambasador in Golful Arab”

„La inceputul anului 1990, din cate am aflat, primul procuror general al Romaniei, Robu, i-a invitat si a stat de vorba cu multi dintre colaboratorii lui Ceausescu, precum si cu alte persoane, care prin natura muncii au stat langa el, ocazional. Am fost si eu invitat. Nu se dorea sa se inteleaga sau nu se stia faptul ca traducatorii care-l servisera pe seful statului, pe primul ministru si pe alte personalitati fusesera alesi din randul diplomatilor de cariera. Atunci cand se facea alegerea se avea in vedere pregatirea lor profesionala pe spatii geografice si-nu in ultimul rand-seriozitatea si loialitatea fata de interesele tarii. Nu era suficient doar sa vorbesti limbi straine, trebuia sa cunosti relatiile Romaniei cu aceste tari, istoria, geografia, situatia economica, politica, culturala etc. La intrevederea cu procurorul general al Romaniei, Robu, m-au surprins intrebarile: daca in timpul vreunei discutii cu vreun sef de stat arab s-a pus problema transferarii de catre Romania de lingouri de aur in tara respectiva? Daca am tradus in vreo ocazie cand Nicolae Ceausescu si-a aranjat deschidere de conturi in banci straine?

Cine a lucrat cu Ceausescu si-a dat seama ca el nu-si intrevedea in nici un caz sfarsitul, asa cum l-a avut. Credea ca va stapani Romanis cat va trai el si familia sa. Sunt dintre cei care cred ca nu s-a gandit vreodata sa-si deschida conturi in strainatate. Tinea mult la avutia nationala; era un patriot moderat, sincer, care isi manifesta acest sentiment in modul cel mai norla. Cred ca pozitia sa inflexibila cu privire la drepturile omului, la criticarea Occidentului, precum si hotararea ca Romania sa isi achite toate datoriile externe intr-un timp relativ scurt au dus, in ultimul timp, la inrautatirea relatiilor cu marile puteri in detrimentul nostru, al tuturor.”