SCRIITORUL BUZOIAN GHEORGHE ENE S-A ÎNĂLŢAT LA CERURI


Biblioteca Judeţeană „V. Voiculescu” şi scriitorii din judeţul Buzău anunţă cu neţărmurită durere trecerea în nefiinţă, prematur, în ziua de 9 mai 2011, a lui Gheorghe Ene, profesor, poet, prozator, traducător, publicist, reprezentant al textualismului, curent literar românesc promovat de „Generaţia ‘80” (în proză scurtă, texte epistolare) şi „Desant ’83”. S-a născut la 16 octombrie 1950, în satul Căldăreşti, comuna Pogoanele, judeţul Buzău,  După terminarea liceului din Pogoanele, se înscrie la Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, secţia română-franceză, absolvind în 1973. În anii studenţiei participă la numeroase activităţi literare: membru-fondator al grupului Noii din cadrul Cenaclului „Junimea”, condus de Ov. S. Crohmălniceanu, redactor şi colaborator al revistei-afiş Noii (1970-1973), alături de Mircea Nedelciu, Gheorghe Crăciun, Gheorghe Iova. Debutează tot atunci la Luceafărul, cu poezii de factură modernistă. Deşi figurează în antologiile Tineri poeţi (1969), Semnul că nu cunoaştem eclipsa (1978) şi în volumul colectiv de proză scurtă Desant ’83, îşi publică prima carte, placheta de poezii Intrarea în Europa sau Târfa şi Sertarul, abia în 1992. Preocupările sale literare sunt continuate mai ales la nivel local, în cenaclurile „Viaţa Buzăului” şi „Vasile Voiculescu”. Colaborează sporadic la România literară, Luceafărul, Echinox, Contrapunct, Vatra şi Adevărul literar şi artistic. După 1990, devine redactor-fondator al săptămânalului Carevasăzică (Buzău), redactor la ziarele Opinia, Muntenia, la revista Şcoala buzoiană. redactor şef la Jurnalul de Buzău (1995), redactor la Radio Buzău (1995, devenit Focus Fm), Opinia literară (1990), Opinia magazin (1990), Buzăul literar (1992), Flagrant (1992). Este profesor de limba şi literatura română la Liceul Teoretic din Pogoanele, apoi la Şcoala generală din Căldăreşti, judeţul Buzău. În 1984, revista Echinox îi decernează Premiul pentru proză scurtă; în 1999, volumul O spovedanie a textului primeşte Premiul Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România. Cărţi publicate: Intrarea în Europa sau Târfa şi sertarul: rondeluri (1992); Starea de dizgraţie: versuri (1995); Eu, dizgraţiatul: versuri (1997); O spovedanie a textului: proză (1999); Aromanul trandafirului: proză scurtă (2000); Portret în picături de rouă: versuri (2004), Vorba!: versuri (2005), Texte de dincoace: versuri (2007). A fost membru-fondator al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România şi membru al Uniunii Scriitorilor din România.

About răsfătzika

Sunt un om obişnuit. Obişnuit să cârcotească.:)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la SCRIITORUL BUZOIAN GHEORGHE ENE S-A ÎNĂLŢAT LA CERURI

  1. ion radus spune:

    mai 12th, 2011 at 22:52

    OMAGIU

    Ca
    restul de eu
    tirziu in acum
    si departe pe-aici
    nici nu cred
    nici nu simnt
    nici nu
    imi inchipui
    c-ar mai vrea
    vre unul
    degraba
    sa fie,
    Sinucigas
    ratat
    de-atit amar
    de poezie…
    —————–
    Sa tot traiesc
    cu acest gust
    de tine
    in tine
    maica Romanie!
    si sa-ti repet
    la nesfirsit
    nu’s ce mi-e mie !
    **************
    Spunea, bunul nostru prieten intr-o “sezatoare ” , pe terasa “La Felinare”alaturi de M.Ifrim,T.Cicu ,Ninel Pogonaru ,M Macovei si subsemnatul , ca-si doreste sa compuna niste “noeme” si “alfabeteme”.Curios ,il pun sa dee oarece exemplu.
    Marin ,hatru il si intepa cu ceva care il facu imediat sa rabufneasca , sculandu-se in picioare ,dand sa plece.
    Atunci ,scoase un petic de hirte din care ne recita aceasta
    superba poezie.Se apropia ,ziua nationala a Romaniei,asa ca la sfarsit , i-am sugerat ca nu prea are final.
    Asa s-a nascut ,tematica in scrisul acestui mare manuitor de cuvinte :
    “probe”pentru alte seri (tematice sau experimentale)de texte integrabile in cartile de sine statatoare asa cum “Vorba !”,terminata (vorba vine..) , cum frumos spunea in prefata volumului de poezie ,” Portret in picaturi de roua “.
    Unora, disparitia sa prematura le-a pricinuit multa durere, altora ,invidie .Omul care nu stia sa urasca si care in MOTTO ,spune asa:

    Sa zicem ca ninge
    ori sa zicem ca ploua
    ori chiar ca mi se intampla
    in gand
    acum
    amandoua.
    Nu stiu
    si nici nu imi pasa
    de va apasa
    ori daca va pasa
    de vremuri
    si voua .
    Eu vreau
    doar sa traiesc
    aceeasi eterna
    senzatie noua.
    Ma oglindesc perfect
    si la vreme
    daca ma vad
    in picaturi
    de roua.
    ********Dumnezeu sa te aseze printre cei mai- Drepti /in fata lumii/, alaturi de cei care ti-au fost premergatori si pe care tu deja i-ai depasit .
    Si numai
    chipul din roua
    mi-arata
    si ma invata
    ce ma mai tine
    intreg
    si de veghe
    la mine
    in viata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s