Milă sau silă?


 

De vreo săptămână, mai precis, de când au început ninsorile, televiziunile de ştiri ne tot bombardează cu ştiri despre… zăpadă. Cât a mai crescut, dacă bate vântul şi câţi oameni sunt sub nămeţi.

Zadarnic au încercat cei de la INMH să domolească avântul reporterilor, că ei o ţin pe a lor: s-a dezlănţuit iadul. Asta cam aşa e: cine a mai pomenit să ningă şi să viscolească în februarie în România? Curată Apocalipsă!

Şi, ca şi când asta nu ar fi fost suficient, cei cu microfonul în mâini, care nec red proşti, ne tot arată oameni disperaţi că nu mai au mâncare, apă şi medicamente. Ba chiar nici lemne pentru foc. Şi atunci stau şi mă întreb: dacă ninsoarea a început numai de vreo zece zile, cum se face că oamenii ăia nu au NIMIC? Simplu: nu au avut nici înainte. Pentru că nu îmi vine să cred că li s-au terminat medicamentele (toate), toate lemnele din gospodărie şi toată mâncarea.

Eu cred, mai degrabă, că se face o propagandă intensă statului asistat. Nu am văzut/auzit un singur primar să spună că scoate la dat cu lopata beneficiarii ajutorului social. Şi, cu toate astea, în lege se prevede că ăia trebuie să facă 72 de ore de muncă în folosul comunităţii.

Probabil că, în acest caz, comunitatea e reprezentată de USL, care, împreună cu acoliţii săi, cântă prohodul românilor.

Cu toată că voi fi înjurată, propun ca, în comunităţile afectate de nămeţi, să nu se mai acorde ajutor social. În definitiv, pentru ce? Pentru a susţine lenea şi mizeria?

Nu vreau să mai văd reporteri care încearcă să inducă panică în cetăţeni, nu vreau să mai văd emisiuni în care Oprişan clipeşte des şi zice că e nasol la el în Vrancea şi că autorităţile de la Bucureşti nu pricep că tre să instituie nuş ce stare aducătoare de venituri. Pentru că, în timp ce el urlă la tv, asistaţii social stau în case, eventual şi cu alcoolul la nas, uitându-se la militari şi jandarmi cum îi fac pârtie să ajungă la buda din fundul curţii. 

Despre răsfătzika

Sunt un om obişnuit. Obişnuit să cârcotească.:)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un comentariu