Să ne încălzim sufletul cu Gen Mai Cha


Astăzi vă invit să facem o călătorie în îndepărtata Japonie. Şi fac asta printr-o invitaţie la un ceai tradiţional nipon. Este vorba despre Gen Mai Cha, o specialitate japoneză tradiţională şi exotică – un amestec de orez prăjit şi frunze de ceai verde. De fapt, proporţia orez prăjit – ceai verde este jumi-juma, adică 50% orez şi tot atâta ceai.

Este cel mai bun ceai pe care îl pot consuma începătorii într-ale acestui tip de băutură, care doresc să savureze licoarea obţinută din frunzele de Camelia Sinensis fără arome adăugate.

Acest ceai este produs de Forsman Tea şi distribuit în România prin Tea World. Preţul pentru 50 de grame din acest ceai este de 15 lei şi se pot face aproape 20 de căni. Îl puteţi comanda aici.

Frunzele sunt mari, rulate, iar atunci când se deschid au o culoare frumoasă, verde crud. Gustul este dulceag şi vrăjeşte prin aroma sa absolut deosebită. Ceaiul verde dă notele de prospeţime, iar orezul prăjit aduce note de nuci verzi şi caramel.

Infuzia este dulceagă şi parfumată, iar culoarea este un galben deschis. Timpul de infuzare variază între trei şi cinci minute, în funcţie de cât puternic ne place, apa trebuie să aibă o temperatură de 80-85 de grade Celsius, iar cantitatea recomandată de producător este de o linguriţă de ceai la o ceaşcă. Poate fi consumat şi seara, având un conţinut redus de teină.

Şi, după ce am isprăvit cu partea tehnică, să vă spun şi povestea ceaiului, pentru că este interesant cum de s-a ajuns ca un ceai să conţină boabe de orez prăjite, adică o chestie la care europenii nu s-ar fi gândit niciodată. Şi, cum adevărul e dincolo de noi, tot aşa şi povestea acestui ceai are două variante. O veţi alege pe aia care vă place mai mult. Adică: dacă aveţi porniri mai sângeroase, optaţi pentru prima variantă, iar, dacă sunteţi mai realişti, bifaţi varianta numărul doi. Oricare variantă aţi alege, eu zic să gustaţi acest ceai, pentru că este deosebit.

Demult, tare demult, servitorul unui samurai pregătise un ceai pentru stăpânul său. Atunci când i l-a servit, din neatenţie, i-au căzut din mânecă nişte boabe de orez prăjit chiar în ceaşca de ceai. Stăpânul său, văzând cum i-a fost servit ceaiul, s-a supărat foarte tare şi a poruncit ca servitorul neatent, pe numele său, Genmai, să fie decapitat. După aceea, samuraiul cică ar fi gustat din acel ceai şi i-ar fi plăcut tare mult. Aşa că a decis să numească acel ceai Genmaicha (ceaiul lui Genmai). Seamănă cu o decoraţie postmortem, zic eu.

Varianta a doua spune că, tot în vremuri îndepărtate, ceaiul era foarte scump şi, pentru  a putea fi consumat şi de oamenii mai săraci, a fost amestecat cu orez.

Deci, ce spuneţi? „Emigrăm” în Japonia?

About răsfătzika

Sunt un om obişnuit. Obişnuit să cârcotească.:)
Acest articol a fost publicat în Ceaiurile Răsfătzikăi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s