Dacă ar durea prostia…


Ştiu, am început cu un prea cunoscut vers dintr-o prea cunoscută piesă. Asta e. Nu sunt nici prima, nici ultima persoană care apelează la asemenea tip de introducere.

Altceva mă frământă pe mine. De ceva timp, parca-i un făcut!!!!- mă lovesc de proşti. Şi când zic proşti, nu mă refer neapărat la oameni simplu, neinstruiţi, grosieri. Nu. Mă refer la persoane propulsate în posturi călduţe, fără bătaie de cap, de unde îşi aşteaptă pensionarea. Prima dintre ele ar putea fi o femeie, trecută de prima tinereţe – şi, după cum arată, şi de a doua, a treia etc. care este mare realizatoare de emisiuni de 2 lei, cu nişte texte copiate, cred, de la emisiunile de tineret de pe vremea lui Ceaşcă şi cu o vestimentaţie care le-ar face să pălească de invidie pe prietenele coanei Chiva când merg la nunţi.

De ce spun că e proastă? Pentru că îi lipseşte acel „ceva”, scânteia aceea de minimă inteligenţă din priviri care să o deosebească de câini.

Al doilea personaj pe listă – şi, Doamne, cât de mulţi sunt! – este o tanti care tot apare pe la A3 şi vorbeşte în numele răsculaţilor din Piaţă. Mi se pare că seamănă cu Flaviana Marcu, corespondent A3 de la Constanţa. Nu văd de ce acea tanti ar putea să mă convingă pe mine – sau pe alţii – să protestez. Nu numai că nu are aptitudini de lider, dar mai e şi ipocrită. Bărbat-su a fost militar, nu ştiu dacă a murit sau nu, dar cu siguranţă are de pe urma lui foloase materiale. Deci vine o îmbuibată să îmi spună să ies să zbier în numele democraţiei. Care democraţie, după cum îmi amintesc eu, scotocind prin cultura generală şi Goagăl, înseamnă „conducerea poporului”, fiind un cuvânt rezultat din doi termeni greceşti: „demos” – popor şi „cratos” – conducere. Aştia de la tv cred că dictonul „Vox populi, vox Dei” înseamnă „Vocea poporului, vocea Departamentului Emisiunilor Informative”.

Al treilea personaj – este locotenentul Alexandru. Cum despre el am scris deja, nu are rost să reiau discuţia.

Al patrulea personaj – de data aceasta este vorba despre un personaj colectiv – îl reprezintă scribălăii, scârţa scârţa pe hârtie. Nu mă refer aici la toată tagma jurnaliştilor. Printre ei sunt mulţi oameni deştepţi, talentaţi etc. Mă refer la plevuşca infiltrată şi extinsă ca o plagă canceroasă, oameni care se minunează că ninge în ianuarie şi anunţă, atunci când e viscol: „E o atmosferă apocaliptică”. Oamenii în cauză nu l-au studiat pe Alecsandri. Era suficient să citească pastelul „Iarna” de Alecsandri şi optica s-ar fi schimbat. „Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară/ Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţara. / Tot e alb: pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare… (…) Şi pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum / Se văd satele scăldate în clăbuci albii de fum”.

M-am enervat din nou. O să revin cu adăugiri.  

About răsfătzika

Sunt un om obişnuit. Obişnuit să cârcotească.:)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s