Despre iubire…


Oraş în care zilnic, Dreptatea, în genunchi,
De corbii sugrumării e roasă la rărunchi

Este iarnă, luna decembrie, timp de poveste şi bilanţ. Este, de asemeni, vremea nostalgiilor, a remember-urilor unor vechi iubiri, îmbrăţişări pătimaşe şi sărutări furate… Suntem nostalgici şi zâmbim amintindu-ne cum s-au înfiripat poveşti de iubire de demult…

E vremea zânelor şi a crailor de curte veche, implicaţi, deja, în poveşti de amor mai mult sau mai puţin pătimaşe dar, desigur, interesate… şi interesante… „Câştigul!… — Epopee de-atâtea mii de ani,
Divină Comedie având ca titlu: Bani!
Poemă ce cuprinde amor, dureri, plăcere,
Cu Raiul în urcare, cu Iadul în cădere;
Câştigul, — ce se-nalţă pe-acelaşi piedestal,
Moral întotdeauna şi vecinic imoral;
Câştigul, ce-n picioare călcând virtute, lege,
Trufaş înaintează spre tronul său de rege,
Şi-n templul Bogăţiei intrând, triumfător,
În hohotul monedei sub bolte se aşează,
Iar galben ca metalul din care se formează
Apasă-asupra lumii ş-o ţine sub picior.
Mulţimea, fermecată de falşa maiestate,
Se-nchină umilită l-această zeitate,
Iar sufletul în care pătrunde — ars, — şi trist,
Din cerurile nalte, trăsnit e prin noroaie,
Căci aripa-i semeaţă deodată se-ncovoaie…
Se face grea ca plumbul purtând pe Antichrist.”

Macedonski, Noapte de noiembrie

O lume deloc feerică… o noapte de noiembrie macedonskiană trăită pe alte paliere, rămânând numai ideea morţii şi a „ceea ce rămâne după ce nu mai eşti”. Ce ar spune ceilalţi despre tine, cel/cea care acum zaci întins/ă între 4 scânduri şi nu te mai poţi apăra?

„Dar ce-am fost oare-n lume?… Ce cugete sublime
Veniră să mă-nalţe trecând pe harpa mea?…
Cioplind mereu la versuri, cioplind mereu la rime,
Făcut-am ca să plângă pe cine mă citea?
Umblat-am printre stele?… Urcat-am prin văzduhuri?
Chemat-am împrejuru-mi năprasnicile duhuri?…
Şi fost-am prins, vreodată, furând — precum se fură –
Din perlele ce vecinic se cer pentru dantură?…
Sau premii academici căzură-asupra mea
Cu gloria lor falsă şi suma lor mai grea?
Cântat-am, la ocazii, aşa precum se cântă,
Măriri de contrabandă sub masca lui Caton,
Şi-n cele două taberi ce zilnic se frământă
Jertfit-am vreodată la glorii de carton?
Fundat-am oare-n ţară Republici dintre-acele
Prin care-ajung, atâţia! dinastice proptele;
Făcut-am oare-n lume ceva — ca să fiu demn
De astă-ngropăciune, cu muzici triumfale?..”

Macedonski, Noapte de noiembrie

Anunțuri

Despre răsfătzika

Sunt un om obişnuit. Obişnuit să cârcotească.:)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s