O nouă zi.


În sfârşit, a venit toamna, care, evident, nu e ca primăvara, nici ca vara, nici ca iarna. Este, pur şi simplu, toamnă, deşi unele zile sunt destul de călduroase, fapt semnalat şi de siliconatele de la meteo, care ne tot spun că avem temperatură în termometre. O exprimare mai tâmpită nici că se poate, dar, unde nu e creier, nu poţi cere nimic…

M-am trezit cu faţa la cearceaf. Asta e, se mai întâmplă. Şi, ca de obicei în asemenea momente, nu îmi convine nimic. Sper ca situaţia să se remedieze mai spre după-amiază. Am o grămadă de treabă, telefoane de dat şi nu am chef de nimic. Vreau să stau. Să stau şi atât. Să închid televizotrul, computerul, telefonul, tot… Să nu fiu decât eu cu mine şi cu o carte bună, în compania unei căni cu ceai fierbinte. A unui oolong. Să nu mă întrebe nimeni nimic. Să nu întreb nimic. Să fie atât de linişte, încât să îmi aud bătăile inimii.

About răsfătzika

Sunt un om obişnuit. Obişnuit să cârcotească.:)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s