Când un pumn de mărunţiş şi o pâine pot face minuni…


Astăzi, televiziunile ne-au oferit un nou spectacol al grotescului în stare pură: nunta boss-ului de la Dinamo cu Alina Vidican – parcă aşa o cheamă. Lux, opulenţă, sare de nu ştiu unde şi tot aşa…

În tot acest timp, în ţară, mii de oameni plâng din pricina sărăciei şi a lipsurilor şi privesc cu groază cum ultima coajă de pâine, uscată, este mâncată cu poftă de copiii lor, care cer de mâncare fiindcă nu s-au săturat.

Nimeni nu este interesat de soarta acestor nefericiţi. Instituţiile statului, în frunte cu Biserica Ortodoxă Română, nu ştiu decât să îi umilească pe cei care ajung să creadă că nici măcar Dumnezeu nu le mai ascultă rugăciunile fiindcă sunt săraci.

Şi e încă vară. Mi-e groază să mă gândesc la iarna care se apropie, la situaţia din ce în ce mai grea din ţară şi la nesimţirea îmbuibaţilor care apar pe sticlă, lăudându-se că au haine de mii de euro, parfumuri, maşini şi vile.

Totuşi, în această mare de jeg, mi-a atras atenţia un articol din Cancan, unde se trage un semnal de alarmă privind necazurile multor copii din România, cauzate de sărăcie, violenţă şi nepăsare. Poate că ar fi bine să privim în jur şi să ne unim.

De ce spun asta? Simplu. Astăzi am urmărit – nu cu atenţie, pentru că nu mai pot fi atentă la aşa ceva – emisiunea lui Adrian Ursu de la Antena 3, în care l-a avut invitat, în prima parte, pe liderul PNL Crin Antonescu. Au fost prezentate, evident, imagini cu Băsescu.

Am văzut un Antonescu îmbătrânikt, cu pete pe faţă – şi asta în ciuda machiajului – poate şi cu mai puţin păr. Am văzut, de asemenea, un Băsescu care nu mai semăna deloc cu un om. Şi m-am întrebat: dintre toate problemele pe care le au aceşti oameni, oare care să fie cea care să îi mistuie atât de tare? Şi mi-am răspuns: frica de popor. Pare aiurea ce spun, în condiţiile în care acum românii par a fi doar o masă amorfă, însă sentimentul că oamenii de la Putere se tem de popor a fost foarte puternic.

Asta nu înseamnă că vor face ceva bun pentru noi. Nu. Asta înseamnă doar că noi suntem o FORŢĂ.  Şi că, fiind uniţi, putem realiza lucruri mari.

Să lăsăm indiferenţa şi egoismul deoparte şi să luptăm. Împreună vom reuşi să ne câştigăm respectul lumii.

About răsfătzika

Sunt un om obişnuit. Obişnuit să cârcotească.:)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s