Despre Lobby, “ca una din artele frumoase”, by Ethalid


Complexă meserie, cea de lobby-st!

Cere mult, oferă mult.

Parafrazînd celebrul titlu al lui Thomas de Quincey, „Despre omor, ca una din artele frumoase”, ne oprim o clipă asupra acestei adevărate arte.

Dincolo de surprize uşor nesărate, ca cea a compromiterii ocazionale a vreunui politician (Adrian Severin, în cazul românesc recent discutat), meseria este aducătoare de mari satisfacţii. Nu oricine o poate duce la bun sfîrşit.

Cerinţele ţin de o pregătire ca pentru „linia ’ntîi”:

Multă psihologie, cunoaşterea aprofundată a viciilor umane, tehnici avansate de manipulare, arta persuasiunii dusă spre perfecţiune, rezistenţă în susţinerea scopului indiferent de natura cocktail-ului sau religia persoanei-ţintă etc., ce mai, un adevărat cumul de Doctorate în cunoaşterea naturii omului.

Totul, dublat de traiul plăcut în epicentrele Puterii, satisfacţii personal-profesioniste (!), şi o lume ce ţi-e deschisă zi şi noapte.

Căci nu-i de colea să-l faci pe unul ca Severin să mişte o treabă cu o convingere personală fără rezerve, punînd în operă idei „ care tocmai lui şi tocmai atunci i-ar fi venit…”.

Iar ideile întotdeauna costă. Există o piaţă pentru ele şi există un curs la o bursă pentru ele. Doar proştii dau idei gratis.

Suma remuneraţiilor pentru ideile unui om dau preţul real al acelui om. Aşa se face că există oameni ieftini, oameni mediu-rentabili şi oameni preţioşi. Fiecare dintre aceştia primeşte, de regulă, ceea ce merită, nici un ban mai mult. Deşi există o imensă masă de oameni „subfolosiţi”, storşi cu perfidie de idei neplătite…

Se uită, însă, cea de-a patra categorie: cei de nepreţuit. Pentru un ziarist onest, un politician cinstit sau un administrator integru – Caractere! – nu există bani destui pe pămînt cu care să poată fi cumpăraţi. Dar, din fericire, aceştia sînt o minoritate care pune în valoare „restul”.

Aşa că eu, tot lobby-st mă fac. Fie şi pentru mica ambiţie ca în pragul unei pensii incerte (- 25%…!) să îmi rotunjesc astfel încasările suficient cît să-mi fac pe malul unui lac colcăind de peşti, o vilă pe terasa căreia, sorbind dintr-o cinstită horincă, voi rîde de toţi Severinii pe care, cu atîta profesionalism, i-am convins să facă un gest atît de simplu în beneficiu public!

Deci, „Lobby for all, Lobby for ever!”

Anunțuri

Despre răsfătzika

Sunt un om obişnuit. Obişnuit să cârcotească.:)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s