Sindromul „FACEBOOK” sau farmecul şi oroarea lui “Mi-a cerut Prietenia” by Ethalid


Oamenii simt nevoia de Ideal. Chiar şi în dezumanizantul secol 21, infestat tehnologic şi golit de sentimente naturale, de tandreţe şi frumos, de multe nepreţuibile lucruri.

O expresie globală a acestei realităţi o vedem în fenomenala extensie a lui FACEBOOK, o colecţie spontană de diversitate umană, milioane şi milioane de oameni “cerîndu-şi şi oferindu-şi prieteniile”, într-o sarabandă fără precedent în istorie.

Dacă s-ar crea Partidul FACEBOOK, evident, transfrontalier, acesta ar deţine majoritatea absolută în Parlamentul Mondial Virtual. Oameni care în realitatea de zi cu zi, sînt complet antagonici, se vor prieteni “sinceri şi virtuali”, uniţi în intenţii de dincolo de Ideal. Intenţiile pe care niciodată nu le-ar aplica indivizii în viaţa practică, sînt seva acestui uriaş arbore FACEBOOK.

Oricine din blogosferă, aici, chiar şi Rasfatzika, poate deveni prieten, prietenă printr-un click – ce gest minuscul! – cu un Corneliu Vadim Tudor, cu preşedintele Medvedev, cu Hu Jin Tao, cu un fotbalist fără lecturi de bază, cu Iulia Timoşenko, cu un ayatollah “mai liberal”, cu o prostituată din Bucureşti, sau cu un deţinut pe viaţă dintr-o puşcărie britanică, ce are acces la calculator o dată pe săptămînă… Toţi sîntem prieteni! Toţi “socializăm”!

Nu cred că este vorba de ipocrizie.

Ipocrizia nu este un viciu, ci o perversiune elevată, una spui, alta faci, şi asta zilnic. Pe FACEBOOK însă, te cureţi de acest păcat, devii pentru moment altcineva, mai bun, mai prietenos, mai disponibil, vrei să ţi se şteargă ridurile gîndurilor urîte. Toţi cei din Partidul FACEBOOK ştiu că aşa ceva nu se poate, şi totuşi, toţi sîntem Prieteni.

Splendoarea gestului derivă din deziderat, din intenţia neconcretizată, oroarea gestului derivă din neconcretizarea în nici un viitor a intenţiei. Dar, Doamne, cîtă nevoie avem de “Prietenie”!

Aşa că, cine-mi vrea prietenia, mă găseşte aici, în virtual. Nu mă mişc de aici, nu interferez cu viaţa niciunuia, nu modific destine, dar “sînt Prietenul tău”. Acest fapt depăşeşte farmecul şi ne instalează pe toţi prietenii în domeniul oribilului care, bineînţeles, este burduşit cu foarte mult “Bine”. Intenţional. Atunci, de ce merge lumea din rău în mai rău?

 

Anunțuri

Despre răsfătzika

Sunt un om obişnuit. Obişnuit să cârcotească.:)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s