Revista Tabu ne invata sa murim… cu stil


Vreti sa muriti, dar intr-un mod aparte? Ca o diva suna chiar bine. Dar cum sa faci asta tu, muritor de rand, cetatean in tara lui Base si Boc? Nu prea stii, asa e? Din fericire, iara ca o jurnalista de la revista Tabu ne lamureste. Si nu numai asta, dar patrunde si in sufletul nostru, explicandu-ne ca teama de moarte este, de fapt, teama de normalitate.

Automat, in mintea mea au rasunat versurile lui Baudelaire: „Sunt cimitirul muced, afurisit de luna/In care stau la panda lungi viermi neadormiti/Tarandu-se sa-mi roada toti mortii mei iubiti” dar nu am putut sa imi dau seama daca autoarea articolului avea sau nu dreptate in legatura cu moartea.

Dupa o scurta plimbare printre amintiri, dupa un neuron somnoros rasar noi versuri. De data asta, ale lui Bacovia : „Sunt cativa morti in cimitir, iubito/Chiar pentru asta am venit sa-ti spun/… pe catafalc, incet, cadavrele se descompun…”

Zadarnic. Tot nu reusesc sa ma lamuresc.

Cum sa mori, insa, cu stil? „Da, stiu, suna cam macabru cand auzi asta pentru prima data. Dar asa cum conteaza foarte tare, in viata, cum faci lucrurile, atunci este foarte clar, cred, pentru toata lumea, ca nu poti sa faci ultimul lucru asa, oricum. Dat fiind ca se spune ca o intrare trebuie facuta mereu cu mare clasa, acelasi lucru e valabil si pentru o plecare, mai cu seama pentru ultima”. Tabu.ro

In continuare, autoarea Ioana Ulmeanu ne spune care sunt regulile unei „plecari”  cu stil din lumea asta. Cred ca Ghise a cunoscut-o personal pe fatuca asta de a propus ca jurnalistii sa treaca si pe la psihiatru.

Comentariile sunt de prisos. Redau mai jos regulile in speranta ca vreun psihiatru va citi blogul meu.

1. Lasa niste vorbe memorabile. Se spune ca Oscar Wilde, inainte de a muri intr-o camera de hotel din Paris, in care hotel, din cate imi amintesc, si-a gasit sfarsitul si Jim Morisson, a spus ceva de genul “Ori dispare tapetul, ori dispar eu.” Nici ca se poate ceva mai potrivit, care insumeaza cu totul filosofia ironica de viata a legendarului autor. Evident, el a disparut iar tapetul nu, ceea ce inseamna ca Wilde s-a tinut de cuvant.

2. Fa o gluma. Una dintre cele mai comentate morti ale secolului trecut a fost cea a lui Andre Gide. Scriitorul avea cartile puse la index datorita opiniilor sale scandaloase, si purta de multi ani o disputa fatisa cu autorii catolici practicanti. La o zi dupa ce a murit, Francois Mauriac, eternal lui adversar, a primit o telegrama care spunea: “Draga Francois, iadul nu exista. Poti sa iti faci linistit de cap. Anunta-l si pe Claudel. Andre Gide”

3. Lasa un testament. Oamenii din jurul tau nu te vor tine minte pentru ca i-ai imbogatit. Daca ai ce sa lasi, e mai bine sa lasi cui are cu adevarat nevoie. Diane von Furstenberg, care e bine merci in viata, a anuntat inca de pe acum ca jumatate din averea ei care trebuie ca este destul de impresionanta va fi donata unor asociatii caritabile.

4. Aranjeaza totul, de la outfitul pentru inmormantare la cum se va desfasura aceasta. Pentru ca este vorba despre tine, pana la urma, este dreptul tau se decizi totul. Cum vei fi imbracata, daca vrei sa stai pe petale de trandafiri, ca singura diva autentica din Romania, Maria Tanase, si chiar ce muzica vrei sa se auda la ceremonie.

5. Mori tanara. Fie ca vrei sau nu an open casket, nu cred ca vrei sa ajungi in situatia in care oamenii sa se planga unii altora ca : “uite, asta nu mai moare odata”. Marilyn, Grace Kelly, Janis Joplin, printesa Diana au avut, toate, grija de asta.

Voi, directorii Tabu, redactorii sefi si cine mai sunteti acolo si aveti putere de decizie, cum lasati sa apara un asemenea articol? Dincolo de faptul ca starneste controverse, intr-o tara normala ar starni reactii si procese care ar putea duce, in final, la lucruri grave pentru revista.

Anunțuri

Despre răsfătzika

Sunt un om obişnuit. Obişnuit să cârcotească.:)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Revista Tabu ne invata sa murim… cu stil

  1. Zadkielix zice:

    Am remarcat „grija” revistei de a ne invata cum anume…sa dam coltzul!
    Ma intreb, oare ce fel de inimi si creiere poseda acesti demni urmasi ai Inchizitiei de semneaza asemene aarticole?
    Nu cumva vor sa ne viruseze cu asemnea conceptii morbide, dandu-ne…”lectii”?
    Sau ei mizeaza pe un mre boom economic, deoarece e bine stiut ce anume se vinde…
    Jalnici si penibili, grotesti si macabri, ar trebui sa se cam lase de meseria aceasta!
    ….
    🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s