Cand macabrul devine un modus vivendi…


Cand ajungi sa te bucuri ca dramele traite de tine sunt infinit mai usoare si mai lesne de suportat decat necazurile altora, este clar ca traiesti intr-o lume bolnava, incare defularile colective iau loc celor individuale. Cand moderatorului preferat ii moare un parinte, manelistului care te trezeste dimineata la 5 „datorita” vecinului „meloman” ii moare nevasta, parca si costul ridicat al intretinerii devine, brusc, mai mic.

Vara trecuta, ma aflam prin apropierea pietei Salajan, devenita celebra datorita clasicului in viata de acolo, Mircea Badea. Dar nu despre el vreau sa vorbesc. Ei bine, la un moment dat, pe o caldura teribila, cand totul parea topit, de la un bloc se aude vocea unei femei: „Fa, nu te duci, fa, sa vezi cum o ingroapa, fa, pa nevasta lu Salam, la OTV?”

Azi am remarcat cu sila cum o multime pestrita se pregatea sa o conduca pe Madalina Manole pe ultimul drum. Zeci de aparate foto indreptate spre sicriul care era scos din Casa de Cultura, camere de filmat si oameni care inregistrau in minte imaginea celei care a fost Fata cu parul de foc.

Intr-o lume bolnava, putreda, asemenea imagini sunt emblema perfecta. Restul verii oamenii vor povesti cum arata femeia moarta, ce ziceau rudele si ce auzisera ei „din gura in gura”.

About răsfătzika

Sunt un om obişnuit. Obişnuit să cârcotească.:)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s