20 de ani – bilanţ pozitiv pentru serviciile secrete


„Şi tu vei şti!” R.

 În aceste zile presa internă şi externă abundă de articole privind subiectul fulminant al eficienţei şi a mărimii demne de mîndrie naţională, a serviciilor secrete româneşti. Cultura şi agricultura sînt acolo unde le este locul – la pămînt, dar Spionaj SRL prosperă din greu. Cu CIA de-a dreapta şi cu Mossad de-a stînga, cei 50.000 de ofiţeri civili români transformă frontul nevăzut într-o achiziţie românească de necontestat. Mulţi notează scoruri ca la rugby: SRI-FBI: 60-6; SIE-Mossad: ?…(meci în derulare).

Dar să vedem ce au însemnat 20 de ani pentru românul mediu supraprotejat.

În decembrie ’89 românii credeau că au o cheie în mînă. Azi îşi dau seama de imensele ocazii irosite cu gestul contestatar, gratuit şi inutil de a arunca o cheie peste umăr. Azi se regăsesc după două decenii de studiu asupra Puterii, timp în care au perceput şi pipăit bucăţi ale ei, înţelegînd. Cum îşi menţine Puterea monopolul de a folosi optim limbajul nedreptăţii, cum îl perfecţionează, ce rol joacă violenţa şi cum e folosită ca formă de onestitate morală. Au descifrat simbolistica din atacuri furibunde prin cuvinte sforăitoare ce cad asemeni zgrunţurii de tencuială pe sîngele închegat pe caldarîm: ţară, libertate, democraţie, pămînt sfînt, viitor luminos, Românie cît mai mare. Cei mai mulţi politicieni sînt ostaticii propriului comportament. El, politicianul, sprijinit de ofiţerii civili, a fost şi este obiectul primar de studiu, iepurele şi cobaiul, şoarecele alb de laborator. E atît de ocupat cu ceea ce face încît nici nu va observa ce faci tu cu el. Oricine, lucid cît de cît, poate vedea cum se produce disoluţia elementelor creatoare dintr-un om robust, în interese oficiale deghizate în justificări de intelectual. Furtul mestecat pînă cînd devine interes naţional. Naţional, stimabililor, adică la scara unu la unu a furtului concret. Sîntem două tabere: Fiii Lor, ai celor care au fost Puterea ieri şi au reprimit-o pînă azi prin prostie populară repetată la patru ani, pe de o parte; pe de altă parte, fiii multora ca mine, care au înţeles minciuna cît poate să se-ntindă, proscrişi în continuare, cu un pas mai aproape de prosperitate dar niciodată în interiorul ei. Ah, să nu uit, şi cu impozitele plătite la zi. Ştiţi ce a scris un tînăr pe clădirea Arhitecturii din Bucureşti, în decembrie, ’89? „Copiii stăpînilor voştri vor fi stăpînii copiilor voştri”. Ştia, băiatul. Şi tu vei şti.

Aşa e cu serviciile noastre secrete: mulţi, dar eficienţi. Şi împotriva noastră.

Anunțuri

Despre răsfătzika

Sunt un om obişnuit. Obişnuit să cârcotească.:)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s