Avem şi noi neocon-şii noştri!


 De la alegerile prezidenţiale cerul României a devenit mov. Sau lila. Sau violet, numai albastru, nu. Dar faptul acesta nu deranjează pentru că de 20 de ani cerul nostru e colorat mereu ca şi cupola circului. La început a fost cu sînge, acum s-a parcat în violet. Nuanţe de partide străbătute de cîte un curcubeu de intenţii. O falsă luptă între „doctrine politice”, principii, statute şi programe m-au făcut să cred pentru scurtă vreme în pluripartidism. Mi-a trecut repede, din cauza lui „con”. Cînd generalul de Securitate, Dan Voiculescu-Crescent a trecut de la PUR la Conservator, am zis, iată-i şi pe neocon-şii noştri! De atunci mă gîndesc mereu la destinul nostru plănuit de ei. De neocon-şii yankei şi de neocon-şii români.

Toţi vor salvarea oamenilor – yankeii vor salvarea lumii, cei de pe Dîmboviţa vor şi ei salvarea… neamului.

Dacă judecăm drept şi în cunoştinţă de cauză, vedem cum toţi duşmanii yankeilor, inclusiv Osama, sunt foşti CIA, cohorta e lungă de nu-i vezi capătul. Urmează apoi, scena de rîsul curcilor: „Salvarea”!

E înghesuială mare la „salvarea lumii”. Însă, de ce se opresc toţi tocmai cînd să îndeplinească definitiv operaţiunea de salvare? (Singura excepţie e Noe). De atunci, de la pletosul din Bethleem, pînă la Adolf şi Iosif Visarionovici, Osama şi GWB, de la Churchill pînă la redactorul şef al fiţuicii „Treziţi-vă”, toţi s-au erijat în dătători de direcţii şi împuneri brutale ale Binelui. Mama voastră de ţugulani nerecunoscători! Cum să nu le trăsneşti noile Sodome şi Gomore?!

Dar, paradoxal cum, toţi cei aflaţi pe drumul adevărului dezrobitor, ori îmbătrînesc, ori eşuează în cinematografie!

Pentru că ceea ce văd dincolo nu le convine.

O lume salvată nu mai este nici desfrînată, nici castă. E sterilă. Şi-a pierdut farmecul, la fel ca şi puterea fără abuz, cum zice amicul Valery. Lumea devine grasă, claponită şi plină de apatrizi întru fericire. Aşa că, mai bine aşa cum e!

La fel şi cu neocon-şii noştri: din gura Colgate ne salvează pe noi, din semnături cu stilouri de aur se salvează pe ei. Curat „Doctrină umanistă” şi, mai ales cinstită, nu-i aşa?

Anunțuri

Despre răsfătzika

Sunt un om obişnuit. Obişnuit să cârcotească.:)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s