La un parastas de pomină al presei româneşti (2)


  Chirurgia plastică a hîrtiei de ziar

 La noi, pe piaţa presei interne, nimeni nu învaţă nimic. Nu este nevoie, ceea ce fac realizatorii de la noi se face singur, prostia se regenerează fără apă şi fără proteine.

Pe alte meleaguri, industria ideilor este expansivă şi prosperă, în timp ce la noi nu există. Piaţa de intelectuali, atît cea occidentală, cît şi cea asiatică, este foarte rentabilă, în timp ce, la noi, intelectualii sunt racolaţi după fidelităţi precise, pe baza unor compromisuri morale de toată jena.

Absenţa unei pieţe reale a ideilor ar trebui subsumată ameninţărilor la adresa siguranţei naţionale, că-mi vine greu să-mi imaginez că „Siguranţei Naţionale” îi convine prostirea generală a populaţiei. Puţinele think-tank-uri româneşti sunt izolaţioniste (nici măcar elitiste) iar expertiza lor e luată în răspăr de cei cărora le este adresată. De aceea le-a ieşit trucul cu contra-revoluţia lui Ion Iliescu, de aceea le-au ieşit toate trucurile cu privatizările, de aceea le ies trucurile găştii lui Traian Băsescu – pentru că vulgul nu mai citeşte. Nici ziare, nici cărţi. Adevărul nu mai ajunge la destinatar, au avut mare grijă să scurtcircuiteze sănătatea psyche-ului românesc. Pentru că nimeni nu poate duce de nas un popor informat. De asta s-au temut, de asta au făcut totul: alungarea definitivă a informaţiei reale de presă.

Cînd prostia realizatorilor unui ziar sau a emisiunilor TV devine monopol, iar auto-elogiul lor la adresa propriei priceperi devine sfidător ziarele şi emisiunile sînt deja condamnate. Menţinerea lor în cîmpul public se explică prin obstinaţia editorilor şi a şefilor de a nu-şi recunoaşte rebutul profesional, dar şi audienţei publicului ignorant, parcat în subsolurile culturale ale ţării.

Vedetismul exacerbat al realizatorilor, în detrimentul investigaţiei jurnalistice de calitate s-a soldat cu castrarea profesioniştilor în favoarea diletanţilor, a veleitarilor şi a liguşitorilor de dosuri politice.

Ziarele româneşti mor şi din cauza spiritului partizan al dictatului patronal, al supremaţiei influenţei interesate în detrimentul obiectivităţii, dar şi a incapacităţii profesionale cronice din redacţii. Aşa zise rebrănduiri, mereu negative, duc la o radicalizare imorală a corpului general de articole prin cea mai uşoară deraiere – căderea în erotism şi pornografie. Rezultă alungarea definitivă a informaţiei de calitate. Tot ce vedem acum în presa scrisă şi în televiziunile comerciale derivă din malformaţiile ideatice ale unor realizatori rupţi de o deontologie minimă. Atmosfera generală scoate în evidenţă faptul că evoluţia presei în 20 de ani a urmat o cădere constantă a actului de informare; a mai demonstrat un adevăr supărător pentru produsele politice post-decembriste: România este liberă, dar trăieşte înt-un robust climat de minciună, veleitarism şi corupţie. După ce democraţia lui Iliescu a fost castrată, democraţia lui Constantinescu a fost impotentă, acum, cea a lui Băsescu este deja o epavă culturală. Puţine lucruri mai trebuie făcute ca evidenta cădere să fie desăvîrşită.

Anunțuri

Despre răsfătzika

Sunt un om obişnuit. Obişnuit să cârcotească.:)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s