Întoarcerea la iobăgie, analfabetism şi întuneric


O ordonanţă de urgenţă publicată astăzi, marţi, 29 decembrie 2009, face ca Sărbătorile cadrelor didactice să fie, practic, inexistente. Şi aceasta pentru că iubiţii conducători, cei aflaţi în fruntea ţării, au găsit o metodă “inteligentă” de a face rost de bani. Nu mai puţin de 15.000 de profesori din învăţămîntul preuniversitar vor fi disponiblizaţi, anunţă Ziare.com.

Situaţia este cum nu se poate mai îngrijorătoare, dacă ne gîndim numai la faptul că şi aşa multe şcoli nu aveau personal suficient, iar unii din cei care “se jucau” de-a profesorul erau fie pensionari, fie nişte neica nimeni, intraţi în sistem împingînd uşa cu capul, numai pentru că aşa aveau un loc călduţ, prost plătit, e drept, dar sigur. Disponibilizările, însă, nu vor ţine cont de cv. Din păcate, cei care vor avea de suferit vor fi elevii care, şi aşa au fost batjocoriţi de nenumăratele reforme care au fost începute şi lăsate de izbelişte.

Din această poveste vor fi unii care vor avea de cîştigat. Şi nu azi sau mîine, ci în următorii ani.

Cu nişte generaţii cu creiere netede, cu oameni tot mai puţin instruiţi, într-o lume în care nu contează competenţa, ci pupincurismul, banii şi relaţiile, viitorul sună sumbru. Fetele care astăzi prezintă starea vremii vor fi nişte genii în comparaţie cu cei care, acum, îşi tocesc coatele pe băncile şcolilor  sînt elevi. Ei vor fi nişte simple bucăţi de plastilină în mîinile manipulatorilor.

Preoţimea este cea care are nevoie, pe fondul scăderii drastice a numărului de credincioşi, de “sînge proaspăt”. Instruiţii pun la îndoială dogma creştină, aşa cum este ea înţeleasă şi propovăduită de cler. Ei nu vor accepta prea uşor ideea că unele întrebări nu au alt răspuns în afară de “Aşa vrea Domnul”.

Cu “oamenii simpli”, săraci cu duhul, este cu totul altceva. Ei sînt supuşi, au nevoie de cineva care să le vorbească în cuvinte puţine şi simple, să li se dea direcţii. Ei sînt primii care “îşi urmează păstorul”, şterg pe jos în biserică cu trupurile lor în scopul ilustrării credinţei care îi călăuzeşte – deşi, în afară de data posturilor, cîteva nume de sfinţi şi ceva ritualuri nu ştiu altceva – şi devin “plăcuţi lui Dumnezeu”. De fapt, nu lui Dumnezeu, ci clerului ticăloşit pentru care “un fiu rătăcitor” înseamnă, de fapt, un nou om ce cotizează. Fiindcă, nu-i aşa, “părinţii” au şi ei nevoi lumeşti, ambalate bine în haina necesităţilor lăcaşului de cult.

Tot ei sînt electoratul de mîine. No comment…

Poate că totul are şi o parte bună. La ora actuală, agricultura e la pămînt. Iar nişte oameni fără nici o pregătire pot deveni rapid lucrători ai pămîntului. Cine ştie, poate va fi un progres…

About răsfătzika

Sunt un om obişnuit. Obişnuit să cârcotească.:)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s