De ceva timp – mult, după părerea mea – la tv sunt nişte reclame care mă scârbesc. Este vorba despre publicitatea făcută unor iaurturi, Activia şi Casa Bună.
Nu am nimic cu produsele în sine, ci cu modul în care cei responsabili cu publicitatea au decis să facă lumii cunoscute beneficiile acestor lactate. Au ales, zic eu, prost. Pentru că nu pricep de ce trebuie să fiu convinsă de beneficiile iaurtului Activia de nişte femei trecute de prima tinereţe, care ne spun – greţos! – că au fost balonate. Şi liderul acestui grup de femei balonate este o femeie, pare-mi-se, poliţistă, care, după ce a consumat Activia, a început să se simtă bine.
Astfel, când ţi-e lumea mai dragă – în timpul unei emisiuni, al unui film, în pauzele dintre jurnalele de ştiri – apare câte o consumatoare de Activia, urâtă cu spume, care mai zice că e gata de party. Probabil merge la petreceri cu urâte, altfel nu văd de ce şi-ar face cineva pomană să invite o Muma Pădurii la asemenea evenimente.
Alta, cu o pieptănătură demnă de vreo localitate rurală de la mama dracului, “femeia cu ideea”, ne dă sfaturi despre cum ar trebui să arate un mic dejun sănătos. Evident, cu iaurt.
Culmea groazei – din punctul meu de vedere – o reprezintă reclama la iaurtul Casa Bună. Acţiunea se petrece în holul unui bloc, lângă panoul unde e afişată întreţinerea. Vine o tanti tanc – model sovietic – cu nişte funduri de sifon la ochi şi mustaţă care o priveşte cu superioritate pe o vecină care se plânge de preţul pe care îl are de plătit la bloc. Dar de ce? Simplu: de aia, fiindcă madam tanc şi-a pus familia la respect şi le cumpără iaurt Casa Bună, ieftin şi plin de alte alea, la preţuri mici. Demonstrativ, hoaşca scoate din paporniţă un asemenea produs şi i-l arată vecinei.
Ce vor face, însă, locuitorii din bloc care au intoleranţă la lactoză? Cred că nimic. O singură privire a Mumei Pădurii e suficient pentru a anihila orice dorinţă.
Poftă bună!
răsfătzika
