PDL încearcă să minimalizeze evenimentele

Susţine doamna Zoe Petre, fost consilier prezidenţial, care a acordat un mini interviu acestui blog.

Răsfătzika: Care consideraţi că este soluţia la ce se întâmplă acum în ţară?

Zoe Petre: Având în vedere că este o criză politică, soluţia trebuie și ea să fie politică. Persoanele care protestează în întreaga țară au și găsit-o: alegeri parlamentare cât mai curând.

Răsfătzika: Cine din afara ţării asigură consultanţă politică partidelor din România în 2012 – an electoral?

Zoe Petre: Nu ştiu. Nu am auzit să existe, cel puțin deocamdată. Poate Mircea Geoană?

Răsfătzika: Cât adevăr şi câtă manipulare este în evenimentele ultimelor zile?

Zoe Petre: Cât adevăr şi câtă manipulare? E o proporție pe care nu o putem stabili cu precizie. E clar că PDL încearcă să minimalizeze evenimentele, să interpreteze criza în același timp ca pe un protest economic și ca parte a unui protest utopic/anarhic care ar fi general european. Or, în România, protestatarii au ieșit de fapt în stradă ca să apere democrația, de vreme ce strigă cu perseverență că vor demisia actualei guvernări ca nedemocratică și alegeri cât mai grabnice. Nu prea seamănă cu o mișcare anti-sistem.

Răsfătzika: Vă rog să transmiteţi un mesaj cititorilor acestui blog.

Zoe Petre: Mesajul meu este de solidaritate cu toți cei ce apără democrația și de mobilizare alături de forțele politice care s-au angajat în această luptă. Poate că partidele și mecanismele instituționale ale politicului nu sunt perfecte, dar le putem perfecționa. Încercarea de a le înlocui cu o falsă democrație “gestionată” – ca la Moscova – trebuie neapărat să fie stopată.

Iaurtul şi urâţenia.

De ceva timp – mult, după părerea mea – la tv sunt nişte reclame care mă scârbesc. Este vorba despre publicitatea făcută unor iaurturi, Activia şi Casa Bună.

Nu am nimic cu produsele în sine, ci cu modul în care cei responsabili cu publicitatea au decis să facă lumii cunoscute beneficiile acestor lactate. Au ales, zic eu, prost. Pentru că nu pricep de ce trebuie să fiu convinsă de beneficiile iaurtului Activia de nişte femei trecute de prima tinereţe, care ne spun – greţos! – că au fost balonate. Şi liderul acestui grup de femei balonate este o femeie, pare-mi-se, poliţistă, care, după ce a consumat Activia, a început să se simtă bine.

Astfel, când ţi-e lumea mai dragă – în timpul unei emisiuni, al unui film, în pauzele dintre jurnalele de ştiri – apare câte o consumatoare de Activia, urâtă cu spume, care mai zice că e gata de party. Probabil merge la petreceri cu urâte, altfel nu văd de ce şi-ar face cineva pomană să invite o Muma Pădurii la asemenea evenimente.

Alta, cu o pieptănătură demnă de vreo localitate rurală de la mama dracului, “femeia cu ideea”, ne dă sfaturi despre cum ar trebui să arate un mic dejun sănătos. Evident, cu iaurt.

Culmea groazei – din punctul meu de vedere – o reprezintă reclama la iaurtul Casa Bună. Acţiunea se petrece în holul unui bloc, lângă panoul unde e afişată întreţinerea. Vine o tanti tanc – model sovietic – cu nişte funduri de sifon la ochi şi mustaţă care o priveşte cu superioritate pe o vecină care se plânge de preţul pe care îl are de plătit la bloc. Dar de ce? Simplu: de aia, fiindcă madam tanc şi-a pus familia la respect şi le cumpără iaurt Casa Bună, ieftin şi plin de alte alea, la preţuri mici. Demonstrativ, hoaşca scoate din paporniţă un asemenea produs şi i-l arată vecinei. 

Ce vor face, însă, locuitorii din bloc care au intoleranţă la lactoză? Cred că nimic. O singură privire a Mumei Pădurii e suficient pentru a anihila orice dorinţă.

Poftă bună!

Întunericul a cuprins lumea.

A venit şi zăpada, motiv pentru televiziuni să inducă panica în mulţimi şi pentru nefericiţii români să rămână înzăpeziţi în aproximativ 20 de centimetri de omăt. Dar a venit iarna. Unde s-a mai întâmplat fenomentul nemaiîntâlnit în acest anotimp şi, în special, în ianuarie, şi anume viscolul, situaţia este de-a dreptul crâncenă. Satele în cauză – cele de care am aflat eu, de la ştiri, sunt în judeţul Constanţa – au rămas şi fără lumină electrică. Şi asta când? Taman sâmbătă seara, când tinerele ţărănci se pregăteau şi ele să meargă la discotecă, să dea din fund şi din ce mai au pe o manea, ceva, un hit a lu Smiley, Inna sau Andreea Bănică.

Şi au mai putut să meargă? Nu! Nici măcar nu au mai putut să îşi îndrepte părul cu placa – achiziţionată din alocaţie – că nu a fost curent electric.

În asemenea situaţie disperată, autorităţile au fost din nou descoperite. Doamne, ocroteşte-i pe români!

Dance With The Wolves

S-a băgat carne (de tun) la PDL: Udrea şi Funeriu

Sistemul ticăloşit reprezentat de actuala Putere testează piaţa – nu a Universităţii. Motiv pentru care, după o binemeritată vacanţă – pentru ochii şi urechile românilor, evident – Elena Udrea a ieşit – sau a fost trimisă- la rampă. Am văzut o Udrea îmbătrânită brusc, care turuia aceleaşi aberaţii legate de Ponta. Sunt convinsă că toate vorbele ei au ţinut şi de foame, şi de sete, şi de frig oamenilor care protestează tot aşa cum o frunză de brusture este căciula perfectă în Siberia.

Ministrul Educaţiei, cel care, în urmă cu ceva timp le dădea cu tifla profilor obraznici şi tupeişti care îşi cereau drepturile – mama lor de nemernici, cum nu se lasă călcaţi în picioare de rasa superioară portocalie! – a ieşit şi a răspuns întrebărilor jurnaliştilor.

Dacă Traian Băsescu crede că, prin apariţiile media ale celor doi va linişti mulţimea înfuriată, se înşeală amarnic. Ne-am săturat cu toţii de minciuni, sfidare şi sărăcie! Şi oamenii care protestează nu au ieşit în stradă convinşi de Ponta, Antonescu şi Daniel Constantin! Au ieşit în stradă fiindcă:

- le e FOAME

- le e FRIG

- sunt SĂRACI

- sunt LIPSIŢI DE SPERANŢĂ

- şi, cel mai important: LE E SCÂRBĂ DE POLITICIENI!!!!

Profesorii se alătură demonstranţilor

 Azi au ieşit să protesteze, în faţa Ministerului Educaţiei, şi dascălii. Trebuie să recunosc că, după ce românii, în general, începuseră să crească în ochii mei ca urmare a consecvenţei întru protest, acum şi cadrele didactice încep să se vadă altfel. Nu ca o masă uşor de manevrat şi de speriat, o turmă docilă căreia, atunci când i se administrează „corecţii” de genul scăderi salariale, i se împrăştie oile, fiecare pe la şcoala sa.

Inspectoratele şcolare au anunţat deja inspecţii, în perioada următoare. Şi ştim cu toţii că aceste unităţi de control sunt conduse de bravi membri ai Partidului Democrat Liberal. Nu mai este un secret pentru nimeni că Inspectoratele Şcolare sunt pline de rude şi prieteni portocalii, care nu au alt scop de cât servirea unicei cauze ce îi ţine împreună: producerea banului.

Mi-e scârbă să văd cum portocaliii urlă cât îi ţin bojocii că protestele nu sunt decât nişte „reprezentaţii” jalnice puse la cale de Opoziţie.

Tupeul inimaginalbil al acestor oameni, care, lăfăindu-se în bani, au pierdut orice legătură cu lumea reală – acolo unde lumea moare de foame, de frig şi de indignare – nu are limite. Cadrele didactice nu au ieşit în stradă doar din dorinţa de a face mişcare cel puţin 30 de minute în fiecare zi. Nici din dorinţa de a fi filmate sau fotografiate. Nu. Au ieşit să îşi strige durerea, lipsurile, să arate lumii mizeria în care sunt nevoiţi să îşi ducă zilele.

Aş putea fi acuzată că acum ţin partea cadrelor didactice, după ce, în unele posturi anterioare, am criticat sistemul de învăţământ şi pe cei care îl populează. În acest caz, voi da o explicaţie – prima şi ultima – atunci am criticat specimenele pe care mulţi reprezentanţi ai Inspectoratelor Şcolare, dar şi conducerea unităţilor de învăţământ – ghici ciupercă ce culoare au şi aceştia? – i-au „băgat în pâine”, chiar dacă sunt semianalfabeţi.

Cu siguranţă, jandarmii vor bate şi câţiva profesori. Pentru că, nu-i aşa? Ordinul se execută, nu se discută. Pe de altă parte, cadrele didactice trebuie să se aştepte de acum înainte la presiuni din partea conducerii unităţilor de învăţământ şi Inspectoratelor Şcolare. Dar, cel mai important, oamenii cinstiţi trebuie să fie atenţi la semianalfabeţii despre care am spus mai sus. Turnătoria este un modus vivendi pentru ei… Şi cum altfel să îşi justifice prezenţa în şcoli?

Încetaţi cu batjocura, jurnalişti nemernici!

E o nouă zi în care oamenii vor ieşi în stradă. Sunt protestele foamei, sărăciei şi mizeriei în care clasa politică – de la un cap la altul-ne-au adus. S-au certat şi s-au ironizat pe la tv, au crezut că românii, îngheţaţi în case, cu stomacul lipit de şira spinării, vor da crezare vorbelor unor îmbuibaţi, care nu ştiu decât să coboare din maşini luxoase şi să spumege în faţa camerelor de luat vederi.

Am văzut în presă cum jurnaliştii, aceşti lătrăi – câini de pază ai democraţiei nu au fost vreodată – ironizează modul în care sunt scrise unele proteste pe bannere. Într-adevăr, sunt scrise unele cu greşeli, dar asta nu înseamnă că oamenii în cauză nu aveau dreptul să iasă să strige în stradă că s-au săturat de batjocură.

Voi, care sunteţi plătiţi să scrieţi mizerii, nu uitaţi că nimic nu este etern! Şi că atitudinea lui Băsescu, de ignorare a oamenilor adunaţi în Piaţa Universităţii şi în oraşele ţării să îi ceară demisia, nu numai că nu îi face cinste-asta prea puţin îl interesează – dar îl face şi mai detestabil în ochii oamenilor.

Să nu uităm că şi Gaddafi îşi sfida poporul. Şi uite ce a păţit…

Şoc! A venit iarna!

Ninge, bate vântul şi autorităţile au fost prinse iar pe picior greşit. Ce s-a întâmplat? Ei bine, nu o să vă vină să credeţi, dar vă jur că este purul adevăr: a venit iarna, cu adevărat. Şi când? În ianuarie! Nu se poate!
Ninge în ianuarie? Bate vântul? Incredibil! Nu pot să cred! Mai că îmi vine să intru în panică, pentru a intra în spiritul ştirilor pe care le văd acum la tv.
Şi unde mai pui că, pe lângă faptul că ninge … iarna!, a mai fost şi cutremur în Timişoara. Curat Armaghedon, bre!
Păi nu avea dreptate preşedintele când spunea că “iarna nu-i ca vara”? Avea! Iată că natura confirmă spusele sale.
Şi totuşi… să ningă în ianuarie???!!!

Soldat al recreaţiei mari de Emil Ifrim

Soldat al recreaţiei mari

îmi lipseşte pagina “x”
din manualul de istorie
nici măcar nu ştiu
despre ce e vorba
o fi tata o fi bunicul
o fi rădăcina aia fatală
din care tot sug
politicienii de profesie
numai dumnezeu ştie
la ora asta la care
vreau să fiu în
recreaţia mare
ca un soldat
instruit pentru absenţă de pace.

via Soldat al recreaţiei mari de Emil Ifrim.

O, ce veste minunată! Da? Ce veste? Promoţii undeva? Mâncare gratis?

Se apropie Crăciunul, Sărbătoarea Naşterii Domnului Nostru Iisus Hristos. Puţini mai sunt, însă, cei care îşi amintesc asta. Acum media şi restul lumii îl sanctifică pe Moş Crăciun care aduce daruri. Aţi fost cuminţi? Vine Moşu’. Nu aţi fost cuminţi? E de rău, fiindcă bătrânelul îmbrăcat în roşu nu mai vine pe la voi.

Şi, cum Moşul este în pas cu economia mondială, evident, anul acesta are buget de criză. Aşa că este posibil să aducă mai puţine daruri, fiindcă finanţele sale sunt limitate.

Moş Crăciun este o instituţie. Mai tare decât FMI, Banca Mondială şi Casa Albă. Este Zeul Iernii, căruia toţi trebuie să i se supună. Cuminţenia despre care se tot face vorbire este doar o formă de supunere în faţa Moşului.

Şi totuşi, în data de 25 decembrie se naşte Mântuitorul Lumii. Chiar atât de puţin a început să însemne acest lucru, în raport cu societatea de consum? Devoratori şi devoraţi, oamenii au devenit nişte animale pentru care poleiala globului şi lucirea beculeţelor din brad este izbăvirea de tot răul. Din păcate…

“O, ce veste minunată!” este titlul unui frumos cântec de Crăciun care vorbeşte tocmai despre bucuria Naşterii Domnului într-o iesle săracă, nu în clinici de lux, aşa cum preferă să aducă pe lume copii tot mai mulţi români îmbogăţăţi peste noapte. Peste noaptea inconştienţei celorlalţi români şi peste noaptea ignoranţei crase a aceleiaşi populaţii.

“O, ce veste minunată” nu înseamnă logo-ul unor promoţii la drujbe, maşini de tuns iarba, salam de soia sau toilet paper cu aromâ de cafea – ce trezeşte spiritul şi relaxează burta. Nu, înseamnă ce am spus câteva rânduri mai sus. Şi mai înseamnă asta…